lista de întrebări cere ce antivirus sau protecție de punct final folosim

Protecția endpoint face parte din igiena cibernetică, nu din gestionarea vulnerabilităților

Întrebarea privind scannerul de virusuri sau protecția endpoint utilizată este o subîntrebare în cadrul măsurii mai largi de igienă cibernetică și instruire în materie de securitate din articolul 21 alineatul 2 NIS2. Răspunsul depinde pur și simplu de ceea ce funcționează efectiv: dacă o soluție de protecție endpoint este activă pe stații de lucru și servere, "da" cu numele furnizorului este răspunsul. Fără o asemenea soluție, sau doar cu Windows Defender încorporat fără gestionare centrală, răspunsul este mai nuanțat — există protecție de bază, dar nu există o supervizare centrală sau raportare.

Mulți clienți nu pun această întrebare pentru a cunoaște marca, ci pentru a verifica dacă există gestionare centrală: pot infectările fi detectate și izolate, și există vizibilitate asupra stării tuturor endpoint-urilor. Aceasta se referă și la procesul de detectare și remediere a vulnerabilitățilordeoarece protecția endpoint este adesea primul strat care semnalează o vulnerabilitate înainte ca aceasta să fie exploatată. Oricine înscrie "da" aici fără o soluție cu gestionare centrală trebuie să poată susține acest lucru cu ceea ce există efectiv: antivirusul individual pe fiecare mașină nu este o minciună, dar nici nu este un răspuns complet la ceea ce se intenționează de obicei.

Unde se încadrează aceasta în cele zece măsuri și în ISO 27001

Articolul 21 alineatul 2 NIS2 menționează igiena cibernetică și instruirea în materie de securitate ca fiind una dintre cele zece măsuri, fără a menționa explicit protecția endpoint — este o implementare a acestei măsuri, la fel ca și practicile de bază mai largi care se încadrează în antrenament în igienă cibernetică se află. În ISO/IEC 27001 Annex A, protecția împotriva software-ului malefic este o măsură de control separată, distinct de măsura de instruire. Un client care folosește ISO 27001 ca cadru de referință s-ar putea aștepta, prin urmare, la un răspuns mai precis decât un client care folosește doar cele zece măsuri ale Legii de securitate cibernetică ca o listă de verificare.