de ce primesc de la fiecare client o listă diferită de întrebări privind durabilitatea

Fiecare cumparator traduce aceleasi surse diferit

Fiecare client isi intocmeste propria lista de intrebari, deoarece nu exista niciun format obligatoriu de care sa se conformeze cu totii. O banca isi traduce obligatia informatiilor spre propriile categorii de risc, un mare cumparator care se incadreaza in CSRD (Directiva (UE) 2022/2464) isi traduce obligatia de raportare in propriile intrebari din lant, iar o asigurare pune din nou intrebari diferite din propria politica de acceptare. Faptele de baza sunt adesea aceleasi — numărul de angajați, țările în care întreprinderea are sedii, fie ca intreprinderea aplica ISO 27001 — dar formularea intrebarilor, ordinea si dovada ceruta difera de la un portal la altul.

Diferenta nu se afla prin urmare in fapte, ci in traducere. Un cumparator care ia drept punct de plecare modulul de baza VSME al EFRAG, pune intrebari putin altfel asupra consumului de energie decat un cumparator care isi foloseste propriul format Excel de multi ani. Un cumparator care aplica NIS2, pune intrebari asupra masurilor specifice din articolul 21 alineatul 2 — ganditi-va la politica de acces sau raspunsul la incidente — in timp ce alt cumparator prefera mai degraba sa intrebe despre un certificat ISO 27001 ca dovada ca acele masuri au fost verificate undeva. Recunoasterea intrebarii, nu a sursei, este prin urmare punctul critic: aceeasi informatie de baza trebuie sa se prezinte de zece ori intr-o forma diferita.

De ce sursa nu impune obligatoriu un singur format

CSRD (Directiva (UE) 2022/2464) obliga marile intreprinderi sa faca singure rapoarte cu privire la durabilitate, dar nu impune furnizorilor lor un format uniform de intrebari — cumpara tot el determina cum aduna datele din lant necesare. Acelasi lucru se aplica pentru NIS2 (Directiva (UE) 2022/2555, articolul 21 alineatul 2): cele zece masuri sunt stabilite, dar nu si lista de intrebari cu care un cumparator verifica daca furnizorii sai le aplica. EFRAG VSME este in plus un standard voluntar — un cumparator poate sa o ia ca baza, sa o adapteze, sau sa o ignore. Aceasta explica de ce sectorul în care operează întreprinderea intr-o lista este o caseta cu derulare si in alta o intrebare cu text liber: sursa reglementeaza continutul, nu forma.